Istoric

Scurt istoric al revistei Glasul Bisericii

În funcție de numele publicației, parcursul istoric al revistei Glasul Bisericii cunoaște două etape:

  • perioada I (5 aprilie 1942 – august 1944), când revista a fost publicată sub denumirea de Bucium Ortodox;
  • perioada a II-a (septembrie 1944 – prezent), când revista şi-a schimbat numele în Glasul Bisericii.
IPS Iosif Gafton

Ideea înfiinţării unei reviste pentru popor îi aparţine preotului Ion Gafton (viitorul episcop Iosif Gafton al Argeşului), inițiativa regăsindu-se într-un referat publicat în Buletinul Circularelor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Bucureşti [Gafton, Ion, „Referat Nr. 16787 din 29 Sept. 1941”, în Buletinul Circularelor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Bucureşti, VI (1941), nr. 29-30, p. 176].

Numele revistei apare consemnat pentru prima dată în numărul din martie 1942 al revistei Buletinul Circularelor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Bucureşti, la rubrica Informaţii:

 


„Cu ajutorul lui Dumnezeu, Secţia Culturală a Sf. Patriarhii anunţă îmbucurătoarea veste că, odată cu Învierea Domnului, va apare revista «Bucium Ortodox», foaie de zidire sufletească pentru popor, sub îndrumarea şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Patriarh Nicodim. Foaia se va trimite în câte 10 exemplare la fiecare parohie. Cucernicii preoţi sunt rugaţi să o recomande poporului, silindu-se a face cât mai multe abonamente, dar cel puţin 10 în fiecare parohie. Costul unui abonament pentru un an este de 150 lei. Un număr se vinde cu 6 lei. Scumpetea hârtiei face ca să nu se poată da cu un preţ mai mic. Foaia va apare din 2 în 2 săptămâni”

 

Patriarhul Nicodim Munteanu

Tipărirea primului număr din revista Bucium Ortodox a avut loc în luna aprilie 1942, ea ​continuând să apară bilunar. Subtitlul revistei era „Foaie de zidire sufletească pentru popor cu binecuvântarea şi îndrumarea Înalt Preasfinţitului Patriarh Nicodim”, iar motto-ul era acesta: „Eu sunt Buciumul, voi viţele”.

Formatul revistei era de 8 pagini, cu dimensiunea de 24 x 34 cm. Redacţia se afla la Secţia Culturală a Patriarhiei şi era coordonată de consilierul referent cultural, sub atenta îndrumare a Patriarhului Nicodim. Tiparul revistei era asigurat, aşa cum apare consemnat pe ultima pagină, de către Tipografia Cărţilor Bisericeşti. Circulaţia ei avea loc într-un cadru restrâns, în parohiile Arhiepiscopiei Bucureştilor, care erau în număr aproximativ de 1.200, precum şi la unii abonaţi privaţi. Autorii care publicau articole în revistă erau, de regulă, preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor care erau pasionaţi de scris, dintre care se pot aminti următorii: Arhim. Iuliu Scriban, Pr. N.V. Hodoroabă, Pr. Al.N. Constantinescu etc.

GB 1944

În septembrie 1944, revista înfiinţată de Patriarhul Nicodim în 1942, sub denumirea de Bucium Ortodox, şi-a schimbat titlul în Glasul Bisericii. Acest nume se păstrează până în prezent.

Revista a avut iniţial o apariţie bilunară care, ulterior, a suferit modificări. Între anii 1945-1946 s-au tipărit 24 de numere, iar începând cu anul 1947 a trecut la 12 numere pe an. Din rațiuni economice, revista a fost tipărită fie în 6 fascicule pe an (1-2, 3-4 etc.), fie în 4 fascicule pe an (1-3, 4-6 etc.). În perioada 2009-2018, redacția a optat pentru o apariție în două fascicule pe an (1-6 și 7-12), pentru a recupera întârzierile acumulate. Începând de la numerele aferente anului 2019 și următoarele, s-a revenit la o apariție trimestrială, cu patru fascicule pe an.

Încă de la înfiinţarea ei, revista a apărut sub înaltul patronaj al Patriarhului Nicodim Munteanu, care era şi Arhiepiscopul Bucureştilor. Ulterior, după moartea acestuia (27 februarie 1948), revista a intrat în mod automat în grija Patriarhului Justinian, cel care a fost ales în scaunul de Patriarh al României, demnitate care o cumula şi pe cea de Arhiepiscop al Bucureştilor.

Din anul 1945, de redactarea revistei se ocupa consilierul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Dintre cei care au îndeplinit această funcție îi putem aminti pe: Pr. Constantin At. Popescu (1945), Pr. G.N. Sterpu (1946) ş.a. Sediul redacţiei era la Secţia Culturală a Patriarhiei, iar ulterior, la Sectorul Cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

După anul 1948 va fi format un colegiu de redacţie care va coordona revista. Acest colegiu era format din mai multe persoane dispuse în ordinea următoare: 1) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care era şi Arhiepiscop al Bucureştilor; 2) Episcopul Buzăului; 3) Episcopul Dunării de Jos (din anul 1975, Arhiepiscopul Tomisului şi Dunării de Jos); 4) Vicarul Mitropoliei Ungrovlahiei; 5) Vicarul Episcopiei Buzăului; 5) Vicarul Episcopiei Dunării de Jos; 7) Consilierul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor; 8) Un redactor ajutor. Colectivul redacţional a suferit modificări de-a lungul timpului, în funcție de modificările administrative ale unităților bisericești, dar și de cerințele editoriale.

GB 1945

Rubricile revistei au evoluat de-a lungul anilor. La început, în primele numere, apăreau ştiri oficiale cu privire la activitatea pastorală a Patriarhului Nicodim şi a Episcopului-vicar, precum şi istorioare cu caracter religios-moral sau meditaţii teologice.
O schimbare s-a produs odată cu primele numere din anul al IV-lea de apariţie (nr. 1-3/1945, aprilie-mai) când, pe prima pagină, sub titlu, a apărut sumarul revistei. Acest sumar poate fi împărţit în două categorii: 1) articole cu conţinut teologic; 2) partea oficială, formată din informaţii având caracter oficial, care vizau în mod direct activitatea administrativă a Mitropoliei Ungrovlahiei (ordine circulare, mişcări în cler etc.).

De-a lungul anilor, spațiul alocat documentelor oficiale a scăzut, mărindu-se numărul paginilor destinate materialelor cu un conținut tematic preponderent teologic, care abordau tematici din toate disciplinele teologice, dar și pastoralele chiriarhilor din Mitropolia Munteniei și Dobrogei, predici, cateheze, documentare, ştiri, recenzii etc., textele fiind semnate atât de autori clerici, cât și laici.

În anul 2019, colegiul de redacție este compus dintr-un președinte, Patriarhul României (care este și Arhiepiscop al Bucureștilor), și zece vicepreședinți: ÎPS Nifon al Târgoviştei, ÎPS Teodosie al Tomisului, ÎPS Calinic al Argeşului şi Muscelului, ÎPS Ciprian al Buzăului şi Vrancei, ÎPS Casian al Dunării de Jos, PS Vincențiu al Sloboziei şi Călăraşilor, PS Galaction al Alexandriei şi Teleormanului, PS Ambrozie al Giurgiului, PS Visarion al Tulcii, PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, a fost înființat și un Consiliu Științific (Board academic), alcătuit din profesori de teologie, cu afiliere națională și internațională. Redacția are patru membri: consilierul cultural, Pr. Ștefan Zară (editor coordonator), doi redactori: Pr. Dumitru Sorin Stoian și Dl Constantin Gordon, și un tehnoredactor: Dl Mihai Mehedin.

GB 2019

 

 


Informaţiile au fost preluate din lucrarea: Silviu-Constantin Nedelcu, Revista „Glasul Bisericii”: studiu critic şi indice bibliografic [teză de doctorat], coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Mircea Regneală, Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, 2018, pp. 122-143, prelucrate și adăugite de redacție.